By - - 0 Comments

Nici pe vremea lui Decebal, nici înainte și nici după, teritoriul de azi al României nu a fost locuit în mod exclusiv de un singur grup etnic!

Puțini români cunosc faptul că alături de Decebal au luptat nu doar dacii, ci și triburile scitice ale bastarnilor și cele germanice ale burilor dar și alături de romani au luptat sciții iazigi dar și unele triburi dacice nemulțumite de politica lui Decebal…

Și atunci ca și acum, viața era complexă iar realitatea nu a fost doar în alb și negru ci plină de nuanțe.

Sciții

Popor nomad de origine iranică, așezat în părțile noastre dinspre Ucraina de azi, domina în sec. I d. Hs. câmpia Munteniei, sudul Moldovei dar și Câmpia Panonică și zona din vest a României de azi.

Sciții au avut o influență masivă inclusiv asupra etnogenezei populației daco-getice prin prisma faptului că s-au perindat pe aici vreme de aproape 700 de ani în diferitele lor versiuni (cimerieni, sarmați, agatârși etc.), o parte din aceste triburi fiind asimilate de traco-geți, pe când altele au persistat până după dispariția dacilor (triburi iranice au continuat să se așeze aici până în sec XIII, ultimii fiind iașii, împinși de tătari).

Deși în manualele de istorie nu se spune aproape nimic despre influența popoarelor iranice/scitice asupra dacilor, această influență este evidentă dacă ne gândim la similitudinea vestimentară și heraldică dintre sciți și daci (atât draco-ul, celebrul stindard cu cap de lup, cât și căciula frigiană, își au originea, după câte se pare, la popoarele iranice) .

După unii istorici geții nu sunt altceva decât o sinteză între traci și sciți (teorie care explică și denumirea de masageți, adică geți mari pentru o confederație de triburi scitice din Asia Centrală, etnonimul getic fiind astfel de origine scitică), iar dacii rezultatul amestecului dintre traci și celți.

Regele scit Skilurus, cu căciula “dacică” pe cap

Oricare ar fi fost relația dintre sciți și traci, sciții au fost suficient de numeroși încât la un momentdat, înainte de a se numit Dacia, zona de la nord de Dunăre se numea Sciția sau Sarmația, denumire care s-a păstrat multă vreme pentru zona Dobrogei, numită în vremea lui Decebal Scytia Minor (Mica Sciție), nu Dacia/Geția Minor.

Spre finlul perioadei dacice, sciții locuiau jumătatea de sud a Moldovei de azi, Câmpia Bărăganului, dar și Câmpia de vest și părți din Banat.

Bastarnii

Sunt menționați în izvoarele antice timp de aprox. 500 de ani, între 200 î. Hs.-300 d. Hs.

Locuiau pe o zonă destul de întinsă, cuprinsă între Carpații orientali și râul Nipru din Ucraina de azi. Un trib de-al lor, cunoscut sub numele de Peucini, a coborât până în delta Dunării, dând numele insulei Peuce (azi dispărută).

Ca și dacii, bastarnii nu au lăsat incripții care să ne dea vrun indiciu despre limba pe care o vorbeau, însă primii autori antici care îi menționează, precizează despre ei că ar fi celți, în timp ce autorii târzii, din sec. III-IV d. Hs. îi considerau fie sciți, fie germanici.

Aceste păreri diferite asupra originii bastarnilor, pot fi rezultatul unor procese complexe de asimilare și aculturație, prin care au trecut de fapt toate populațiile din această zonă.

Putem admite că dacă inițial au fost o ramură răsăriteană a celților, ulterior au fost asimilați de sciți și germanici (goții de mai târziu).

Cotinii

Trib celtic ce trăia din zona muntoasă a Slovaciei de azi, până în Maramureșul nostru.

Sunt menționați în sec. II d. Hs. ca aliați ai romanilor împotriva triburilor germanice cu ocazia războiului marcomanic (166 – 180 d. Hs.)

După acestă perioadă se pare că se așază în teritoriul imperiului roman, în Pannonia, unde în sec. III d. Hs. este menționată o cives Cotini.

Ce s-a întâmplat cu aceste populații?

În mare parte, cam același lucru care s-a întâmplat și cu dacii. S-au amestecat cu altele, au migrat în imperiu împinși de alți barbari, au fost asimilați și au contribuit la apariția unor noi sinteze etnice, concomitent cu destrămarea celor vechi.

Cucerirea romană din 106 d. Hs. a schimbat nu doar viața celor rămași în noua provincie romană a Daciei, ci și a populațiilor din afara ei.

Triburile dacice împinse în est și nord, s-au amestecat cu populațiile găsite acolo și formează noi etnii (carpii și costobocii nu apar în istorie decât dupa cucerirea Daciei de către romani).

Modificările etnice coincid cu apariția culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, o cultură arheologică pentru sec. III-IV d. Hs. care se întinde din Estul Daciei până la Nipru și Crimeea și cuprinde elemente germanice, scitice și dacice.

Identități și granițe culturale în sec. IV d. Hs.

Această cultură este atribuită dominației gotice care cu siguranță a antrenat toate populațiile mai vechi găsite în zonă, pe care, parțial, le-a tras apoi după sine în imperiul roman, sub presiunea hunilor.

De exemplu carpii sunt înfrânți în mod repetat în anii 273, 297, 298-308 și în final în 317 (mai mulți împărați își iau cu aceste ocazii titlul de Carpicus Maximus), după aceste bătălii imperiul deportându-i atât în Moesia cât și în Pannonia, pentru a fi mai ușor de supravegheat dar și pentru a-i transforma în trupe auxiliare care să apere granițele imperiului.

Ca și în cazul limbii dacilor, urmele lăsate de limbile acestor populații în limba română, sunt puține și greu de identificat, semn că limba română s-a format după ce aceste populații (inclusiv dacii) deja se asimilaseră sau erau într-un stadiu avansat de asimilare în lumea provincială romană. Fapt explicabil dacă ne gândim că limba proto-română începe să se desprindă din latina vulgară undeva pe la anul 500, când vechile populații deja erau dispărute din izvoarele istorice.

Dacă din punct de vedere cultural și lingvistic putem spune că nu am fost contemporani cu ei, din punct de vedere al originii biologice, aceste populații antice (inclusiv dacii) și-au lăsat cu siguranță amprenta genetică asupra popoarelor de azi din zona respectivă, fapt surprins și de studiile genetice moderne care scot în evidență un mozaic divers de markeri genetici pentru popoarele din sud-estul Europei.

Hartă genetică, fiecare culoare reprezintă un marker genetic diferit