By - - 0 Comments

Niciodată în istorie oamenii nu au fost mai bogați, mai sănătoși, mai informați și mai….nefericiți, ca acum!

Lucruri și servicii care cu câteva decenii în urmă păreau un lux (apă curentă, gaze, vacanțe în Grecia, automobil personal, Internet, libertatea cuvântului etc.) sunt azi absolut banale pentru majoritatea dintre noi.

Dar în același timp suntem mai triști, mai alienați și mai nemulțumiți decât generațiile părinților și bunicilor noștri, generații care au dus-o mult mai greu.

Fenomenul este unul global (Japonia, una din cele mai dezvoltate țări din lume este în același timp țara cu cei mai mulți depresivi), aproape nicăieri oamenii nu apreciază ceea ce au câștigat ci tânjesc după ceea ce nu au, iar după ce obțin ce și-au dorit, o iau de la capăt căutând mereu și mereu altceva, alte surogate pentru fericire dar al căror efect dispare a doua zi după dobândirea lor.

Care este explicația pentru acest paradox?

În primul rând pierderea valorilor interioare și confundarea prosperității materiale cu nivelul de trai, ori în realitate nivelul de trai înseamnă mult mai mult decât câți bani câștigi.

Nivelul de trai este un echilibru între cele materiale și cele spirituale (familie, conștiință, principii de viață etc.).

Din păcate omenirea a pierdut aproape complet latura spirituală pe care a sacrificat-o în favoarea celei materiale, făcând din aceasta din urmă scopul principal al vieții.

Tinerii din ziua de azi renunță la prieteni, la familie, la propria conștiință sau la Dumnezeu, pentru a se trezi pe la vreo 40 de ani că deși au un serviciu bun (dar care nu îi mai satisface și îi spun scârbiciu), o mașină de calitate și o situație stabilă, le lipsește familia, sau dacă o au, e una tot mai înstrăinată, nu sunt împăcați cu ei înșiși pentru ca propria conștiință îi mustră pentru compromisurile făcute, iar per total sunt niște oameni nefericiți și suferinzi.

Generalizez doar pentru a sublinia fenomenul…

Spiritul de apartenență la o comunitate (în trecut tot satul participa la construirea casei unei tinere familii), timpul valoros petrecut cu cei dragi, satisfacția de păstra și duce mai departe valorile strămoșilor, lucruri care azi s-au diluat până la dispariție, făceau din omul generațiilor trecute un om împlinit, așezat și mulțumit, în ciuda greutăților materiale mult mai mari decât azi.

Omul zilelor noastre câștigă mai mulți bani dar se pierde pe sine, uită că cele mai importante lucruri în viață (dragostea, sănătatea, omenia) sunt gratis, nu pentru că nu ar fi valoroase, ci pentru că nu pot fi cumpărate.

Și tocmai pe acestea le irosește.