By - - 0 Comments

Anul acesta (pe 29 mai) s-au împlinit 567 de ani de la tragedia care a zguduit lumea creștină în 1453, Caderea Constantinopolului sub asaltul imperiului otoman condus la acea vreme de sultanul Mehmed al II lea.

Puțini știu însă că în apărarea Orașului, alături de soldații creștini (catolici și ortodocși), au luptat și aprox. 700 de turci musulmani.

Cine erau musulmanii care au luptat de partea bizantinilor?

Aceștia erau slujitorii prințului otoman Orhan Celebi, vărul rebel al sultanului Mehmed II.

Pentru a vedea cine era Orhan și ce căuta în Constantinopol înainte de cucerirea cetății de către otomani, trebuie să facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor de atunci.

Timp de aproape 400 de ani, bizantinii și turcii au avut legături dintre cele mai complexe.

Pe deoparte turcii veneau ca invadatori ai Anatoliei, pe de alta erau recrutați de bizantini ca mercenari în războaiele civile pentru succesiunea la tron sau pentru a contracara alți invadatori externi.

În urma unor tratate, bizantinii au cedat turcilor o serie de teritorii, fie ca plată pentru serviciile militare, fie de frică, pentru a-și amâna sfârșitul.

În prima jumătate a sec. XV imperiul bizantin mai deținea o fâșie de teritorii în jurul Constantinopolului, cea mai mare parte din Peloponez și câteva cetăți și insule disparate, restul fiind ocupat de imperiul otoman, franci (adică italieni și normanzi) sau conducători locali independenți.

După 1402, adică după înfrângerea lui Baiazid la Ankara, de către Tamerlan, imperiul otoman intră într-o criză dinastică ce părea să îl distrugă.

Practic, fiii lui Baiazid se luptă între ei pentru moștenirea tatălui lor, împărțindu-și imperiul, fiecare regiune urmărind s-o cucerească pe cealaltă.

Din acestă încleștare va ieși învingător unul din fiii lui Baiazid, Mehmed I care va reunifica imperiul, dar rivalitatea dintre ramurile dinastiei otomane va continua și în deceniile următoare, urmașii fraților uciși de Mehmed, căutând la rândul lor să îi detroneze pe urmașii acestuia.

Cuceritorul Constantinopolului, Mehmed II era nepotul lui Mehmed I iar Orhan Celebi, turcul care va lupta pentru apărarea Constantinopolului era nepotul lui Suleyman Celebi, Mehmed I și Suleyman Celebi fiind frați și doi dintre fiii lui Baiazid I.

Astfel, Mehmed II și Orhan Celebi, erau veri de gradul al doilea, bunicii lor fiind frați iar ei având un străbunic patern comun (pe Baiazid I).

Așa cum spuneam mai sus, relațiile dintre cei doi veri erau unele de rivalitate dar o rivalitate inegală, Mehmed fiind succesorul direct al sultanilor de pe tronul otoman, iar Orhan fiind un pribeag care trebuia ținut în obscuritate, cât mai departe de viața politică a imperiului.

În timpul domniei sultanului Mehmed I, urmașii supraviețuitori ai fraților săi rivali, au fost exilați în diverse posesiuni ale imperiul bizantin, bizantinii primind de la sultan inclusiv bani care să le asigure acestora o viață îndestulătoare, cu condiția să nu revină niciodată în imperiul otoman.

Printre acești prizonieri de lux se afla și micuțul Orhan, împreună cu sora lui Fatima, exilați în Constantinopol dupa 1413.

În ajunul fatidicului an 1453 aflăm că o serie de oficiali și soldați turci se refugiază la Constantinopol în jurul lui Orhan Șeizade (adică Prințului Orhan), semn că Orhan se pregătea să meargă pe calea bunicului său și să pornească un război civil cu scopul de a uzurpa tronul otoman.

Bineînțeles că în ajunul bătăliei bizantinii au încercat să folosească în interesul lor această situație pentru a submina din interior imperiul otoman, ajutându-l pe Orhan și partizanii lui.

Sorții au fost însă nefavorabili apărătorilor Constantinopolului, Orhan luptând până la moarte în apărarea orașului care îi era refugiu de-o viață. Alături de el au luptat și aproximativ 700 de partizani turci care se raliaseră cauzei lui.

La fel de adevărat este că și de cealaltă parte, în tabăra otomană, au luat parte la cucerirea Constantinopolului și soldați și mercenari creștini (sârbi, bulgari, greci, unguri etc.).