By - - 0 Comments

Ce au în comun Clotilde, Cosette, Dacian-Julien, Dominic Fritz, Claudiu Năsui, Vlad Alexandrescu și mulți alți membri marcanți ai USR-PLUS?

Cu toții au studiat la un momentdat în Franța (și au fost formați/posibil recrutați acolo)! Inclusiv fondatorul USR, Nicușor Dan, a avut o perioadă de studii în hexagon.

Cine crede în coincidențe ar trebui să pună mâna pe o carte de istorie!

Toate evenimentele politice de la noi au fost un ecou al celor din afară! Toate partidele românești au avut în spate un susținător extern.

Liberalii au fost ai francezilor (azi sunt ai nemților, dar nu despre ei vorbim acum), țărăniștii au fost ai englezilor, legionarii au fost ai nemților iar comuniștii ai rușilor.

Nici după 89 lucrurile nu s-au schimbat prea mult, politica de pe Dâmbovița s-a făcut după cum a bătut vântul pe continentul european, iar vântul a bătut în toate direcțiile.

Interesele Franței în România

Franța este fondatoarea din umbră a statului român. Imperiul lui Napoleon al III lea a dorit să oprească avansările Angliei la Dunărea de jos dar și ale Rusiei spre Constantinopole (Franța era la acea vreme o veche aliată a imperiului otoman) și a făcut asta prin crearea unui stat tampon pro-francez: România.

Generația pașoptistă (din care a făcut parte și Cuza) a fost un produs al Franței. Acea generație a creat statul român modern care timp de decenii a avut o opinie publică profund francofilă.

Granițele României Mari, de la 1918, datorează de asemenea, foarte mult Franței.

Această francofilie a scăzut treptat pe măsură ce Franța și-a retras sau și-a diminuat influența în zonă, lăsând loc tentaculelor germane, apoi rusești iar mai nou, celor americane.

Asta până de curând, când Franța caută să revină în forța în spațiul românesc (unde, în competeție cu Germania, caută să umple golul lăsat de politica izolaționistă a lui Trump).

Germanii mizează pe PNL și pe Iohannis, americanii l-au avut ca vasal, pardon, ca partener pe Băsescu, PSD-ul a încercat să ia locul PDL-ului în ochii americanilor dar americanii au refuzat să se compromită cu niște parteneri atât de corupți (se fripseseră deja cu Băsescu), astfel că par să fi lăsat treburile din România pe mâna germanilor, cu condiția să nu fie afectate interesele militare din zonă (Deveselu, Kogălniceanu, etc.), iar francezii și-au creat propriul partid fidel, USR-PLUS, după câțiva ani de bâlbâieli cauzate de orgolii personale și de predarea ștafetei de putere la Paris (îndepărtarea echipei Nicușor Dan din fruntea USR, coincide cu preluarea puterii în Franța de echipa lui Macron).

Ascensiunea USR nu poate fi pe deplin înțeleasă fără a observa mișcările subterane ale Franței în regiune.

Macron este decis să redea Franței statutul de mare putere în Europa, statut pe care Germania i l-a suflat în ultimii 30 de ani. Acest lucru se vede din modul în care diplomația franceză se implică activ în criza din Ucraina, din Belarus, iar mai nou în cea dintre Grecia și Turcia din estul Mediteranei.

Reveninid la noua politică franceză pe plaiurile mioritice, pare un 1848 reloaded, tineri școliți în Franța care vin să reformeze țara, să aducă mentalități și progres occidental.

Dacă generația de masoni și agenți ai Franței au creat în sec. XIX Partidul Liberal, expresie a progresismului cuminte de atunci, generația actuală de pașoptiști ține pasul cu Parisul de azi, militând pentru noi idealuri de liberte, egalite, fraternite, pentru că e limpede că Franța lui Macron nu e Franța lui Napoleon!

Cât de puternic va fi USR-ul și ce rezultate va obține în alegerile viitoare, depinde foarte mult de cât de puternică va fi Franța în zona Europei de Est!